Bebelusul creste, creste

Am ajuns si la Valcea si Doamne! cum s-a mai schimbat atmosfera! Bebelusul meu avea o pofta de mancare pantagrueleasca, somn cat 10 si voiosie cat o gradinita! Cat valcenii mureau de cald si se ascundeau de arsita prin orice cotlon intunecat si racoros, noi 3 eram echipa fantastica: 30 de grade erau briza marii, pe langa cele 50 din capitala!

Am fost la Costesti cu Luca, sa-si viziteze strabunicii, stramatusile si toate stra-rudele posibile; am fost la manastirea Bistrita, la Horezu de unde ne-am si ales cu multe lucruri din ceramica, printre care si faimoasa oala pt sarmale, cadoul lui Emil ) pe unde n-am umblat!

Am inceput si terapia, cu doamna Mari Cosmescu, de la centrul de zi din cadrul d.g.j.p.c. rm. valcea! Este o doamna grozava! Sa-i dea Dumnezeu sanatate ei si colegelor dumneai, dna. Adelina Serafim, dra. psiholog! Am facut acolo progrese cat n-am facut in 6 luni la bucuresti!

Ne-a priit de minune perioada petrecuta acolo

Au fost momente grozae; chiar daca ne petreceam mare perioada a timpului in 2, pt ca tati venea doar in weekend, nici nu simteam cum trecea timpul! L-am dus pe Luca si la muzeul de arta “casa simian” , unde ne-a intampinat o doamna foarte draguta. Am facut turul muzeului, am fotografiat pt ca bebelusul sa aibe amintiri frumoase si dupa ce eu nu voi mai fi.

Si tare ma rog sa aprecieze frumosul, arta, literatura! Sigur, mai sunt multe locuri de vizitat, pe care o sa le bifam vara ce va veni, cand Luca nu va mai fi bebelus

In timpul acesta, bebelusul a racit de doua ori; pare-se de la diferenta de temperatura/climat. Si l-am pus rapid pe picioare datorita domnului dr. Lilea Bogdan, un om EXTRAORDINAR, un doctor PROFESIONIST, pe care Luca l-a acceptat din prima si la care am apelat mereu cu incredere. Indiferent ca eram in valcea sau in bucuresti. La dumnealui am facut si prima doza de prevenar 13, in  schema de 3 doze. La opt luni si 4 zile, Luca a inceput imunizarea cu prevenar 13. A facut putina temperatura si cam atat. Alte efecte adverse, nu am mai avut din fericire:)

August si septembrie au fost doua luni cu o vreme superba, ieseam la plimbare si de doua ori pe zi; chiar daca trebuia sa cobor si sa urc cate 4 etaje, carand caruciorul cu Luca cu tot si, uneori, plus cumparaturi. Nu simteam oboseala, greutatea, doar dorul de tati lui Luca, iubitul meu, imi mai tulbura zilele.

Bebelusul meu crestea, crestea, voios, voios si sanatos!pe 22 septembrie avea deja 9,9 kg!

Pe 17 si 18 septembrie, a rostit mult, clar si hotarat TATA! Si noroc ca tati era cu noi, pentru ca a putut savura din plin momentul! Primul cuvant: TATA!

Nepretuite si memorabile momente!

Octombrie a dat startul la toamna; vreme rece, rece, vant, ploi…dar astea nu ne-au impiedicat sa iesim in continuare Aveam ritualul nostru de plimbare, savuram din plin orasul si linistea lui; asta in momentele in care apareau elementele ce anuntau si aratau cat de tare s-a schimbat orasul meu din adolescenta – aici – si care-mi aminteau cat am uitat sa-l iubesc asa cum e!

La aproape 8 luni, bebe a inceput sa se ridice in picioare, tinandu-se de ceva; chiar mi-a facut surpriza asta in timpul baitei ) nazbatii de Luca! Pe 12 octombrie s-a ridicat singur in fundulet, pt prima oara. Dumnezeule, cum trecea timpul si puiul meu crestea si se dezvolta asa frumos!

Inca nu mergea de-a busilea si nici nu dadea semne sa o faca. Dar mi s-a spus ca nu e o etapa obligatorie, asa ca m-am linistit.

Deja ne pregateam de facut bagaje si reintors la bucuresti; vremea se racise zdravan si tati era foarte obosit de atatea drumuri, asa ca pe 6 noiembrie ne-am luat zborul via bucuresti. Drumul, a fost placut, rapid, pt ca tot tati ne-a adus cu mic cu mare, in siguranta. Am lacrimat nitel dupa valcea, dar urma sa ne reintregim mica familie si asta nu putea decat sa ne bucure:)

cele 9 luni fara 3 zile, ne-au gasit cu mai multe alimente incercate, gusturi usor formate, obiceiuri culinare;  papase deja  morcov, telina, pastarnac, ceapa, cartof, dovlecel (preferatul lui, dintre legume), ardei gras, banana (o adora), piersica, nectarina, para, portocala (sub orice forma, dar nu simpla). Branza calcica, galbenusul de ou (de tara), carnea de pui/gaina/vita/manzat(doctorul Lilea, membru al Societatii romane de gastroenterologie pediatrica, ne-a recomandat carnea de la tara, in special cea de animal matur: gaina, vita, cocos si sa evitam cat putem carnea cumparata) si iaurturi de la  Nestle, pt ca nu prea gaseam Humana pe acolo. De, erau si dezavantaje, ca nu prea aveam de unde alege la cumparaturi.

Era un papacios daca puneam iaurt, cereale sau banana la legume si carne:)) ce obicei!

Ne luptam la masa cu legume, uneori simteam ca o iau razna, dar nu am dezertat de la misiune. Am facut si pauze mari, timp in care nu i-am mai dat supa/piure de legume si incercam din nou, mai tarziu. Si iata ca, luni mai tarziu, in sfarsit mananca cu pofta legume!

Dar despre asta, in urmatorul capitol din viata de bebelus a puiului meu!

 

 

Sa ne amintim UNIREA

Lectie de istorie via Ziua Veche

Timpul trece, oamenii uita sa-si aduca aminte, sa fie recunoscatori pentru UNIREA noastra, a tuturor!

Indiferent de vremurile politice pe care le traversam, marile impliniri nu trebuie date uitarii.

“

Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 este considerată a fi primul pas important pe calea înfăptuirii statului naţional unitar român. După ce la 5/17 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales în unanimitate domn al Moldovei, la 24 ianuarie/5 februarie, este ales şi domn al Munteniei.

Alegerile pentru Adunarea Electivă a Ţării Româneşti s-au desfăşurat, conform prevederilor Convenţiei de la Paris din 1858, între 8/20 şi 12/24 ianuarie 1859. Partida Naţională n-a reuşit să obţină majoritatea mandatelor, în acest context, liderii Partidei Naţionale şi, în special liberalii-radicali, elementul cel mai dinamic al coaliţiei, şi-au dat seama că singura cale de izbândă este apelul la masele populare. Au fost mobilizaţi bucureştenii, au fost chemaţi ţăranii din preajma Capitalei.

Lucrările Adunării Elective s-au deschis în ziua de 22 ianuarie (3 febr., stil nou) într-o atmosferă incendiară. Clădirea din Dealul Mitropoliei era înconjurată de mii de oameni. În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Naţionale s-au reunit la hotelul ”Concordia” din Bucureşti unde, pentru prima oară, s-a formulat cu voce tare ceea ce până acum fusese doar o năzuinţă: alegerea lui Cuza ca domn al ambelor Principate.

În dimineaţa de 24 ianuarie, la ora 11,00, când lucrările Adunării s-au reluat, Vasile Boerescu a cerut o şedinţă secretă în cadrul căreia a precizat: ”A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu. Această persoană este Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei! Să ne unim asupra acestui nume şi posteritatea ne va binecuvânta, ţara ne va întinde mâinile şi conştiinţa noastră va fi împăcată că ne-am împlinit… o dorinţă sfântă”. Deputaţii au jurat că vor vota în unanimitate pe domnul Moldovei. Reveniţi în sala de şedinţe au trecut la vot. Toate cele 64 de buletine purtau numele lui Cuza, unele având şi urări adresate domnitorului: ”spre mărirea patriei”, ”spre fericirea românilor”.

După citirea voturilor, Alexandru loan Cuza a fost proclamat domn al Principatelor Unite. Imediat rezultatul a fost adus la cunoştinţa mulţimii de pe Dealul Mitropoliei.

Ziarul Românul din 27 ianuarie (8 febr., stil nou) consemnează: ”… Nu se auzeau în toată capitala decât cele mai vii demonstraţii de bucurie…singurul spectacol care se vedea pe toate uliţele, pe la toate răspântiile, pe toate locurile publice ale Bucureştilor. Fraţii noştri ţărani… strigau acum cu toată puterea energică a sufletelor lor: Să trăiască Cuza! Să trăiască Domnul nostru! Se aruncau unii în braţele altora, fără deosebire de condiţii, ca cum toţi, în general, ar fi scăpat de jugul cel mai apăsător”.

Unirea era un deziderat formulat încă de la 1848 când, la Braşov, la 12/24 mai, se elabora programul-legământ: ”Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei” , ce cuprindea, într-o formulă sintetică, cele două obiective fundamentale româneşti: ”Unirea Moldovei şi Ţării Româneşti într-un singur stat neatârnat românesc”.  În acelaşi timp, domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deşi scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoaşterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României şi al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituţii româneşti, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstireşti, reforma agrară, a învăţământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

Plenul Senatului a aprobat, în şedinţa din 23 noiembrie, o propunere legislativă prin care ziua de 24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor Române, devine zi de sărbătoare legală.
În favoarea propunerii legislative, iniţiată de senatori şi deputaţi din toate grupurile parlamentare, au votat 87 de senatori, şase senatori au votat împotrivă, iar şase s-au abţinut de la vot.  Guvernul nu a susţinut propunerea legislativă.  Senatul este prima Cameră sesizată în acest caz, iar legea este organică, decizia finală aparţinând Camerei Deputaţilor.”

HORA UNIRII- este o poezie de Vasile Alecsandri, publicată pentru prima dată în 1856, în Steaua Dunării, revista lui Mihail Kogălniceanu. Se cânta mereu pe data de 24 ianuarie, când s-au unit Moldova și Țara Românească, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Muzica a fost compusă de Alexandru Flechtenmacher.

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima româna,
Sa-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!

Măi muntene, măi vecine
Vino să te prinzi cu mine
Și la viață cu unire
Și la moarte cu-nfrățire!

Unde-i unul nu-i putere
La nevoi și la durere
Unde-s doi puterea crește
Și dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă
De-o făptură și de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soarta-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Și să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!

Tocana pedelista cu ciolan à la Base

via Emil

 

Ingrediente:
Un popor mare, necopt, fara miez;
Mult ciolan;
Trei patru partide mari si cateva mai mici de diverse culori;
O blonda de Plescoi;
Un varf de boc;
O legatura mare de servicii secrete cu urechi fine;
O curte constitutionala moale si bine fragezita;
Cateva cozi de procurori;
Doua trei sindicate stafidite;

Condimente:
Apa de ploaie;
Praf in ochi;
Gargara macinata;
zeama de baliverne;
Tupeu varsat;

Se taie poporul in doua parti, una buna si una rea. Apoi fiecare bucata se
taie in doua, una buna, una rea, si tot asa pana se formeaza bucatele mici
ce pot fi mancate dintr-o inghititura. Se separa apoi bugetarii de
nebugetari, medicii de pacienti, profesorii de studenti, copii de parinti,
grasii de slabi, si se lasa la decantat pana se ridica la suprafata
uscaturile. Acestea se culeg cu atentie si se pun deoparte intr-un
recipient caldut. Din restul se taie 25%, se scoate vlaga si se pune la foc
mic, cu zeama de baliverne si cu praf in ochi, sa nu se prinda. Se acopera
cu un capac mare ca sa nu rasufle si din cand in cand se stinge cu putine
apa de ploaie.

Separat se ia un partid portocaliu si se intoarce de pe stanga pe dreapta.
Apoi se impaneaza pe toate partile cu bucatele taiate din celelalte
partide. Se presara deasupra uscaturi, iar peste se pune varful de boc si
blonda de Plescoi cu ciolanul in gura,si se lasa la dospit.

Celelalte partide se toaca marunt impreuna cu sindicatele si se invelesc
cu servicii secrete. Apoi se freaca bine cu cozile de procurori, se trag in
teapa si se pastreaza la racoare. Din cand in cand se gusta si se
reevalueaza.

Se aseaza partidele intr-un parlament din teflon cu manere. Cel portocaliu
se pune cu grija in mijloc. Pe langa el se mai presara doua trei partide
mici si bine fragezite. Restul de partide se presara dupa gust. Se da totul
prin curtea constitutionala si se inveleste cu gargara macinata.

Se aseaza totul peste poporul deja bine dinstuit si se da la copt. Din
cand in cand se strange caimacul de deasupra, cu care se unge bine blonda
si uscaturile de deasupra, iar peste restul se toarna zeama de baliverne cu
tupeul varsat.

Se serveste rece, pe stomacul gol, in piata. In caz de probleme digestive
sunati la 112.

Imi pare rau

pentru cei care o luarati pe cocoasa pe nedrept de la jandarmi.Dar pe voi nu v-au invatat parintii ca “life’s not fair”?
E nasol ca sunt si implicatii legale si ca trebuie sa dezlegati itele in instanta. Click AICI pentru a citi despre ce e vorba
Dar intrebarea mea este: de ce ati stat ca oile? Sub niciun pretext din lume, nici macar venirea lu’ Iisus, ar fi trebuit sa ramaneti pe loc atunci cand jandarmii v-au “rugat” frumos “sa asteptati”. Mai ales in proximitatea locului de desfasurare a protestelor.
Numai eu vad greseala voastra sau…? Bine, ati suferit un abuz, recunosc; sincer va spui, ca o cerurati voi insiva in momentul in care va oprirati ca niste cetateni cinstiti si respectuosi cu “autoritatea”. Pai omule, nu e logic (daca stii litera legii cu atat mai bine), ca NU are de ce sa te opreasca jandarmu’, politisu’, fara motiv, oricat de tare-n baston o fi el. O fi Romania, dar nu-i “no man’s land”!
Si daca te roaga prea insistent, pe tine si pe multi altii, care adunati semanati cu o revolta, chiar trebuie sa va deseneze cineva? ) (Nu zic ca nu e asa cum ati spus, dar look outside the box! Suntem niste comunisti, crescuti de comunisti, cu frica-n oase fata de cascheta si uniforma).
Urmarea era…de la sine inteleasa. Biiine, biiine, n-am fost eu acolo, dar sa stii ca in fata caschetei coloana nu mi se indoaie si nici creierul nu mi se prelinge! V-ati oprit ca sa nu agravati lucrurile. Care lucru, care gravitate?
Le-ati oferit ocazia perfecta pentru a-si indeplini targetul de “protestatari”. Lor si celor mai sus-pusi care aveau, cel mai probabil, ordine de “Sus”. Ca sa dea o lectie si sa-i invete pe oameni ce o sa pateasca daca protesteaza; cu simpla si eficienta idee sa ii sperie, invrajbeasca, indobitoceasca sau “doar” sa-i demoralizeze. Ca multimea-i usor de manipulat.
Jandarmii sunt si ei oameni, respecta niste ordine primite; sunt carnea de tun, bataia de joc, femeia de serviciu a autoritatii agresive. Trebuie sa fie si cineva care face treburile murdare, nu? Si pentru asta sunt ei platiti. Posibil ca unii sa faca diverse din exces de zel. Crede-ma, ca daca tu ai fi fost jandarm, nu ai fi ezitat sa respecti ordinele, oricare ar fi fost ele; depui niste juraminte, te legi de “autoritate” forever! Nu te poti razvrati, oricat ar vrea sufletul tau rebel sa o faci!
De ce ati fost impartiti la sectii: avea fiecare targetul ei de procese verbale:) Ii acuzati de complicitate pe politisti; pai e complicitatea profesionala. Fereasca sfantu’ sa fie unu’ mai breaz si mai corect, ca e mancat! Nu spun ca peste tot ii putreziciune, dar nu te astepta sa fii tratat cu ceai si piscoturi cand ajungi acolo, din motive adevarate sau nu. Cascheta poate nu cunoaste adevarul sau nu il crede. Ideea e ca TU te afli acolo.
Nu sunt de partea cuiva, incerc sa ma fac inteleasa, cum vad EU lucrurile. Imi pare rau pentru voi; sper sa clarificati treburile legale si pe viitor, deschideti ochii ma bine!
Imi pare rau si pentru voi, si pentru ei.

Numai bine!

De ce tu spui grena, iar el vede rosu

Prin acest articol, nu vreau sa iau painea de la gura revistelor glossy. A nu se intra in panica! Si nici sa dau sperante prea mari donsoarelor silfide avide sa intre in tainele marilor mistere lumesti: “10 pasi catre fericirea manuala, ghidul micii materialiste,numara-i  parul de pe piept si afli cum e in pat, cum sa pari femeia ideala, urmareste-i horoscopul si stii daca ti-e sortit , tratatul despre sex cu altcineva, secretul femeii amanta- gospodina- mama- menajera- secretara-doctor- psiholog- bucatar- iubita etc”.

Si nici nu vreau sa generalizez sau sa pic in ridicol cu eternele si extraexploatate diferente dintre barbati si femei, dintre Adam si Eva , reduse la albastru si roz (inainte de 1930, fetele erau imbracate in albastru, culoare delicata si gingasa, asociata cu pasivitatea si calmul, iar baietii in roz, culoare asociata cu energia si puterea. Mai multe detalii aici).  Nici sa perpetuez stereotipurile masculin-feminin.

E doar o constatare pe fondul experientelor cotidiene ale coabitarii/coexistentei cu sexul opus. In stilul meu

Asa, inveti sa vorbesti in limba culorilor vazute prin ochii unui barbat heterosexual, model clasic; renunti sa ceri prosopul “turcoaz” si strigi dupa  ala albastru, soliciti esarfa roz, nu “fucsia”, te vopsesti vopsesti maro, nu “capuccino”, alegi draperii rosii, nu caramizii, biblioteca e neagra, nu “wenge”.

El e un model clasic; singura paleta de culori pe care o recunoaste e  de la savana si pe aia doar dupa coduri. Cauza e chiar  explicata stiintific in nr. curent al revistei psychologies: “retina umana retine cam 130 milioane de celule in forma de con, care percep culoarea. Cromozomul X este cel care da aceste conuri. Femeile au doi cromozomi X, asta ar putea putea fi cauza”.

Desigur, sunt si exceptiile care nu vad mov, ci rosu+albastru, nu verde, ci parti egale de albastru+galben, pentru ei, portocaliul este o minune cromatica rezultata dintre uniunea rosului + galben. Si care-ti pot descrie tabelul lui Mendeleev dupa culori. Din exces de zel iti pot face profilul psihologic doar analizandu-ti machiajul.

De nepretuit este figura LUI: cand vine acasa dupa o zi obositoare si frustranta la munca si ca o sprintena caprioara ii sari de gat fericita ca-l vezi dupa 12 ore de absenta (asta in cazurile fericite, la inceputurile proaspete ale relatiei) sau (dupa caz)  satula sa-ti imparti CV-urile online, il astepti in bucatarie; nu cu mancare, ca doar nu ai invatat atata sa stai la coada tigaii, ci asteptand ca el sa zica ceva. Zambesti, te uiti staruitor in ochii lui, faci aluzii doar de tine intelese, iti treci mana prin coafura dramatic schimbata (parerea ta!), scuturi de 2-3 ori din cap si el te intreaba daca ai patit ceva. Nerabdatoare izbucnesti: cum, nu vezi nimic schimbat la mine? toata ziua m-am straduit sa schimb ceva la mine, sa arat bine, sa iti plac, sa nu te plictisesti! Si vezi ca sarmanul muritor se straduieste sa-ti fie pe plac, dar asta nu face decat sa te enerveze, doar e evident! Dar iubita, erai bine si inainte! sesizand pericolul o drege: imi place cum te-ai imbracat! Hotarata sa-l chinui in continuare cu intrebari inutile, prins in plasa ca musca de paianjen, il torturezi cu ochii-ti mijiti atinititi asupra-i si cu buzele-ti stranse, gata sa dezlantui cel mai negru cosmar vocal al bietei fapturi, dramatizand: stiam eu ca nu ma mai iubesti ca in prima zi;  nu imi dai atentie, nu mai esti tandru, nu apreciezi tot ce fac pentru tine, crezi ca totul ti se cuvine, nu …nu…nu….deja restul e zgomot de fundal. Te-ai pensat, nu? Esti foarte frumoasa!  dar tu , odata pornita, nu te mai opresti si…intr-un final, exasperat : Dar ce ti-ai facut?! cu colturile buzelor indoindu-se-n jos, ochii umeziti si inima franta : am schimbat cararea coafurii ignorantule! si pleci. pentru putin timp, cat sa-si traga omul sufletul, si revii pentru ca ti-ai amintit de toate greselile lui, de neatentia lui atunci cand ti-ai facut model de crizanteme pe unghii sau atunci cand ai schimbat balsamul de rufe. and it never ends. unless…

Inveti ca asa e el; dar tu ai observat cand si-a taiat unghiile de la picioare sau cand si-a smuls cele cateva minuscule fire de par de pe nas, care lui ii stateau ca un ghimpe in coasta? ai observat cand si-a schimbat gelul de par sau uleiul de masina? sau cand si-a spalat singur sosetele pentru ca tu erai prea ocupata sa-ti vezi de ale tale?

Tie iti place Kandia cu crema de zmeura de dinainte sa apara! Dar nu ciocolata aia mare, ci batoanele alea mici de ciocolata, umplute din belsug cu crema aromata; tu presupui ca asta iti va si aduce cand te intreaba “ce vrei sa-ti cumpar de la market?” si tu ii raspunzi “ce vrei tu iubi“. Si te trezesti cu o rulada cu crema de capuccino. Ii multumesti printre dinti si promiti sa-ti faci o lista cu ce-ti place si sa i-o pui in portofel. Si in mintea ta il spanzuri in piata publica pentru ca tu stii ca lui ii plac berea neagra si cremsnitul si negresa si alunele, si nu pierzi vreo ocazie sa-i faci pe plac chiar daca nu ti-a cerut. Ce nerecunoscator!

Binedispusa si debordand de veselie si tandrete, ii trimiti mesaje cu “te iubesc“, “mi-e dor de tine“, “ce-as vrea sa fii aici cu mine sa ne giugiulim, in loc sa fii la munca aia oribila” etc. Si drept raspuns primesti “si eu/si mie/si eu“. Si-ti juri ca nu ai sa-l mai suni vreodata si o sa-l privezi de mesajele tale dragastoase (slava domnului!ar zice el); dar te roade ca nu-ti observa lipsa si te hotarasti sa amani “tortura”: ma mai iubesti? eu da, spre deosebire de tine! speechless ) Si tu nu intelegi ca oricum el ar prefera sa fie oriunde, decat la serviciul lui frustrant si prost-platit! Ca te-ar aprecia mai mult daca l-ai intreba ce vrea sa manance diseara, daca nu l-ai agasa mereu cu intrebari  despre sentimentele lui si din cand in cand l-ai surprinde cu o seara romantica: sex, pizza, bere, somn. Prefa-te bucuroasa ca el iese cu baietii la o bautura tarzie; roade-ti unghiile pana se intoarce, dar nu-l mai suna din 5 in 5 minute ca strici tot farmecul despartirii dintre voi:)) Cum ar fi ca tu sa iesi cu fetele si in mijlocul conversatiei despre “nimicuri” si alte nimicuri sa te cheme acasa sub pretextul ca se usuca de dorul tau!

Daca as fi fost barbat, as fi fost un barbat intelegator; dar asa sunt o femeie care invata pe zi ce trece, cat de binefacatoare si fermecatoare sunt diferentele dintre mine si el. Chiar si alea de opinii.

Totul se explica stiintific ( desi inca te enerveaza ca  tu vorbesti cu el cand repara masina si-ti raspunde monosilabic), prin educatie (desigur, asta nu te face sa te simti mai bine cand el isi arunca sosetele in cosul pentru lenjeriile de pat, si nu in ala pentru sosete; altele ar spune “mersi” ca si le duce si pana la baie!) sau prin autoeducare sub influenta experientelor traite, insa toate acceptate si adunate la un loc, pot aduce beneficii unice, nu? propriile reguli, o complicitate intima infailibila; totul tine de comunicare si de curiozitatea de a descoperi.

De ce sa ramanem agatati in automatisme si etichetari, cand putem fi atat de frumosi impreuna, fiind noi insine si completandu-ne. Pornind de la premisa ca ne dorim asta, de la dragoste si respect, de la puterea de a ne depasi pe noi insine. Asta e lectia mea de viata.

Protestez!

ma intreb unde facura scoala caricaturile alea de jurnalisti,  care fac de ras aceasta frumoasa meserie prin articole putin spus penibile. Nu ma refer la cei de a cancan sau libertatea, aia is o cauza pierduta. ma refer la publicatiile cu ceva mai mult credit, la  cotidienele care aveau candva obraz si nu angajau jurnalisti care faceau scoala prin corespondenta. voi nu aveti copii, nepoti? asta-i vrerea voastra, sa-i indobitociti?

candva, eram abonata la anumite ziare, dar acum… ar fi niste bani irositi. ma uimeste lipsa de bun simt, incultura si faptul ca unii nu au pur si simplu, simtul ridicolului.

unii uita unde sunt si pentru cine scriu si se hazardeaza in niste povestiri culese parca din romanele de mana a doua. adeseori, recunosc  stilul fatalistului initiat in marile mistere, ruda cu pavel corut sau pe cel al semidoctului fanfaron de spiru haret.

inevitabil imi arunc ochii pe asemenea … chestii pentru ca ma socheaza, tocmai prin titlul atat de neinspirat si care are atat de putina legatura cu povestea in sine sau cu realitatea.

mai deunazi, un bun prieten al meu, intelectual fin (nu ca mine, o incepatoare intr’ale vietii) imi sesiza imbecilitatea unora de la “excrementul zilei” , care considerau faptul ca unii care isi udara sosetele si cativa morti si raniti in incidentul cu vasul concordia (nu vreau sa par insensibila), este cea mai mare catastrofa maritima de  la Titanic incoace (pun ramasag ca se referea de fapt, la film?)! ARE YOU SERIOUS?! unde ai facut istoria prietene de la ziar? tot prin corespondenta?!

uite aici si aici exemple de dezastre navale atat pe timp de pace , cat si la vreme de razboi. si asta la primele cautari pe google, daca te ducea capul!

EU PROTESTEZ impotriva acestor semidocti, inculti si imbecili care impuie capul unor nevinovati cu asemenea gunoaie, m-am saturat de manipularea asta gratuita cu care acesti indivizi jignesc publicul cititor. Si PROTESTEZ si impotriva avizilor de rating, celor care nu pot lasa deoparte dramatismul filmelor indiene din copilarie, celor care calca in picioare aceasta frumoasa profesiune si isi fac de ras colegii lor a caror munca merita recunoscuta si aplaudata.

o sa spuneti ca asta cere publicul. nu, publicul e imbuibat cu aceste imbecilitati si daca s-ar schimba peisajul , s-ar schimba si perspectiva. si aici ma refer la oamenii recuperabili, oamenii nevinovati, nu la babele telenoveliste din piata sau otevistii someri care traiesc periculos cand Luciu isi pune silicoane, Iliescu iese din spital, ciobanii dau navala la proteste, Diaconescu se autoproclama viitorul presedinte al Romaniei etc.

ma intreb ce se intampla daca maine se termina “tanar si nelinistit”? declara doliu national?

over.

Aventura continua

Si au trecut 3 luni, ne apropiam rapid de 4  foarte hotarati. Pe zi ce trecea eram uimita, mai fermecata si mai indragostita! Puiul meu crestea vazand cu ochii!

Pe 29 mai, a fost botezul. L-am crestinat intr-o frumoasa duminica, la biserica Sf. Ambrozie, alaturi de cei mai dragi sufletului nostru, ne-am bucurat si petrecut frumos, intru cinstea micutului si noului crestin. N-am fost multi, dar am fost cei mai importanti. Ziua aceea a fost despre si pentru noi. A fost o zi senina sufleteste, fara agitatia obisnuita, fara tambalaul caracteristic. Eleganta si bun-gust. Fara sa ma laud! Am avut parte de o pereche de nasi tineri, zapaciti, distractivi, care au animat mult timp atmosfera. Am avut parte de prezenta binevenita a unor colegi de la facultate, a unor prieteni care m-au surprins cu prezenta lor si carora le-am ramas recunoascatoare pentru ca au fost acolo si ne-am bucurat impreuna de acea zi superba!

O zi memorabila!

4 luni au sosit si la cateva zile dupa botez, ne-am internat  la centrul de recuperare neuropsihomotorie Dr. Nicolae Robanescu, unde am stat urmatoarele 2 saptamani pentru terapie si recuperare. Am intalnit oameni de calitate, doctori profesionisti, am vazut multe lucruri care m-au maturizat. Si acum ma gandesc ca poate acesta a fost planul lui Dumnezeu inca de la inceput. Sa merg pe acest drum si sa cresc, sa vad lumea cu alti ochi, sa cunosc oameni de valoare, sa apreciez ceea ce am primit, ceea ce am, ceea ce mi-a iesit in cale; sa apreciez orice lucru marunt, pentru ca toate acestea adunate, fac lucruri minunate! Nimic e intamplator!

Multumiri doamnei prof. dr. conf. Padure, dnei. dr. Axente, dnei. dr. Selea, drei prof. Popescu, dnei. prof. Oana, dlui. prof. Alin, drei. prof. Iulia (care ne-au ridicat foarte  mult), dnei. femei de serviciu Iuliana si colegelor ei (care au mentinut o curatenie luna si o igiena extraordinara).

Ne-am intors acasa si am continuat terapia la domiciliu cu o tanara si draguta prof. de kinetoterapie. Am trecut usor peste vara, am facut progrese extraordinare, am crescut toti 3  atat de frumos!

Iunie si iulie, au fost luni de foc pare-se, dar noi nu le-am simtit; ne-am jucat si ne-am distrat ca niste copii! Pentru ca tati ne-a instalat aer conditionat in sufragerie, joaca si zvapaiala era la mare cinste in miezul zilei, la racoare. Lasam usile deschise si aerul atat de binefacator venea in dormitor, fara sa ne afecteze sanatatea. Doar suntem informati (am stat ore intregi , cautand informatii despre compatibilitatea existentei unui copil si instalarea aerului conditionat in casa).

Inceputul lunii a patra ne-a adus o mare si frumoasa surpriza: Luca a inceput sa-si tina singur biberonul! Mare lucru! Cand o incepe sa-si faca si singur de mancare…

Am putut sa stau sa il privesc mai linistita, relaxata, sa ma bucur de el in toata splendoarea lui.  Catre luna a cincea, am inceput diversificarea cu borcanele cu legume si fructe de la Humana si cu cereale din aceeasi gama. Diversificarea s-a produs leeeeeent, fara sa ma ambalez sa-i introduc toate alimentele cat mai repede. L-am lasat incet, usor, pentru ca are timp sa manance de toate, far’ sa-l indop eu.

Nu ma grabesc sa-l vad mare. Mi-e teama sa ma despart de bebelusul meu. Dar stiu ca trebuie…pana atunci…am sa savurez toate momentele bebelusesti, dupa care am sa invat sa fiu copil “mare”.

Am facut totul ca la carte, nu m-am hazardat , mai ales ca inca alaptam. Mi-a acceptat tot, cu usurinta si m-am putut considera o mamica fericita. Mai tarziu au venit belelele:)

Pana atunci  (6 luni si ceva) Luca : radea si gangurea zgomotos, protesta vehement daca era pus pe burtica, isi tinea singur biberonul, era foarte sigur pe el si pe ceea ce facea, ii placeau jucariile zgomotoase, inca o adora pe Fifi, inca adormea la san si in carucior (in momentele in care nu vrea in brate sau nu avea “ghimpi” ), facea balta  la baie (adora sa improaste apa peste tot!) si inca  ma lasa sa ii iau mucisorii cu aspiratorul special.  Iubea cerealele si banana pasata; o puteam amesteca cu orice: biscuiti, branza de casa, legume, carne, orice imi accepta daca era cu banana.

Dormea muuult mai mult de cand l-am lasat sa doarma cu noi (pe la 5 luni si un pic, cand se trezea si la juma de ora, am zis ca nu se mai poate asa! nu era nici trezit de foame, nici de colici, nici de durere…a vrut sa fie langa noi;am cedat de oboseala…)si asa am avut nopti mult mai linistite si mai lungi. Am facut un sacrificiu cu beneficii Singura “problema” a fost ca mereu a adormit dupa ora 11 noaptea, indiferent de ce program am incercat sa-i facem. Nimic si pace! Asta era ritmul lui (ma mir cu cine-o semana:) ). Mame cu experienta si doctori m-au linistit, spunandu-mi ca odata cu gradinita, o sa-si revina si o sa-si faca un program de somn mai decent. Pana atunci…ne tinem de programul facut de Luca.

Ii trecusera colicii si treptat am scos si Colieful, iar picaturile Protectis i le-am dat pana la 6 luni si-un pic. Vigantolu-i nelipsit! Avea putin peste 9 kg si era foarte vioi, vesel si jucaus!

La sfarsitul lui august, am strans posetele, pampersii, jucariile si biberoanele, salteaua pliabila si scaunul de masa si ne-am impachetat cu destinatia : Ramnicu Valcea !

Marelui poet

Vocabularu-mi e prea sarac pentru a-l ridica in slavi pe poetul copilariei mele. Dar pot sa aprind o lumanare la mormantul sau si sa ii multumesc pentru inestimabila mostenire culturala, pe care a lasat-o poporului roman.

Ma bucur pentru ca romanii adevarati, cei care nu l-au uitat,  i-au adus omagiile ce i se cuveneau.

La multi ani Eminescule!

Marelui poet

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Parerea mea care este

“Criza” in Romania nu a inceput cu Basescu. Criza a inceput dupa Revolutie. Cand eu aveam  putin peste 2 ani, muci la nas si-un coltuc de paine de molfait. Problemele au aparut dinaintea epocii basesciene. Cum apar in orice societate ingradita si indoctrinata pentru mult timp si apoi, vazandu-se democrata, scapa ca vaca in lucerna.

Memoria colectiva este scurta. Au mai fost momente de criza, au mai fost proteste, mitinguri, hoti de toate culorile politice, mineri etc. Numai ca acum le ajunse cutitu’ la os dupa atatea jafuri cinstite si legale. Da’ ce credeau, ca vaca poate fi mulsa la nesfarsit? Basescu avu’ ghinionu’ mai mare decat ceilalti. Sa se verse paharul in mandatu’ lui. Si daca era Ponta, Antonescu, Hunor sau altu’ …era la fel, ca n-o fi vreunul mai breaz.Vorba lu’ N. filimon “Ce naste din pisica tot soareci mananca”. Si asta s-a vazut pe scena politica, suficient, in ultimii 22 de ani. Istoria se repeta. Si apoi, acilea nu stau la panda decat doritorii de putere, urmatorii surghiunitori ai urmasilor lui Decebal; si sunt si maghiari printre ei!

Vad scenarii apocaliptice la televizor, pancarte fataliste, aud scandari cel putin imbecile. Si toti uita sensul si scopul pentru care s-au adunat. Spiritele se incing, cefele neaose se-nrosesc de indignare ca vezi doamne, jandarmii isi fac datoria si tot asa… instigati si instigatori, nu mai breji decat suporterii microbisti. Decorul imi seamana a huliganism.

Badeo, jandarmii isi fac datoria; eu stiu ca ai o problema cu autoritatile, ma rog, tu ai probleme cu toata lumea inclusiv cu tine insuti, nu mai dai vina pe ele, pentru ca isi fac datoria. Sau acum iti scoti parleala pentru ’89 cand ai stat in casa, sub masa cu danteluri a mamichii?

S-a tot furat si acum va mirati ipocrit ca nu mai este?! Pana si resursele naturale is epuizabile, daramite resursele celei supranumite candva “granarul Europei”? De ce acum se dadura in vileag orbii care vad, handicapatii care muncesc, saracii cu castele? Pentru ca nu mai merge. Si unii si altii de pe acolo de pe sus, incercara sa dreaga nitel raul asta, sa traga ponoasele pentru toti care au tras foloasele, inclusiv ei si asta-i rezultatul. Nu Basescu este sursa tuturor relelor, dar vi se puse voua pata. Nu va fi nimeni, vreodata indeajuns de bun ca sa-i multumeasca pe toti, care sa faca minuni ca Dumnezeu intru ajutorul lui Moise.  Si atunci, tot au ratacit 40 de ani …Te vei intreba de ce  fac referiri religioase; eu tot incerc sa ma impac cu providenta.

Sustrageri, evaziuni fiscale, taxe si jafuri la drumul mare sau la autostrada tot vor fi. Doar nivelul lor si rezultatul poate fi diferit.

Si asta e parerea , nu a unui analist politic, nu a unui sociolog, ci a unui cetatean cinstit, care a incercat ore in sir sa voteze si el, pt prima data, dar n-a avut loc de coatele sustinatorilor basescieni.

Eu nu…

…sunt solidara curentului nevrotic de a iesi in strada (mai ales pe vremea asta), sa-l sustin pe arafat si sa-l injur pe basescu. De ce as face-o? Hai “patriotilor”, sariti pe mine acum; muscati zdravan din pielea nerecunoscatoare si “puturoasa” a mea, ca din cauza celor ca mine nu se schimba nimic in tara asta, nu? Ca din cauza mea, care nu-mi mut fundul de pe canapeaua confortabila, nu se schimba treburile. Apai fartate, fie-mi cu iertare, eu sunt solidara atunci cand trebuie, cum trebuie. Nu navalesc ca tatarii si sper sa-l sperii pe Basescu pana face apoplexie. Tare mi-e teama ca-n curentu’ asta nou, pro-arafat, daca zic ceva de el si SMURDU’ lui, ma trezesc cu furci, topoare si torte aprinse in fata ferestii. Sau daca indraznesc sa-i gasesc cel mai mic merit lui Base, ma linseaza vecinii direct. Pai de aia mai concetateni, sunteti extremisti, nu aveti un echilibru in ceea ce faceti, mereti ca oile, ganditi la kilogram si sunteti usor de manipulat de catre orice parte. Si nici macar nu sunteti consecventi; nu stiti ce vreti si daca iau la rost vreo 2-3 dintre voi, aflu ca nici macar nu stiti cauza galcevii. Nici macar n-aveti cunostinta de punctele de vedere ale celor 2 protagonisti ai acestui circ mediatic. Ce-si mai frecau manusitele duduile de la antene, prime sau pe unde mai facurati senzatie, ca au ce sa prezinte in exclusivitate, in reluare si direct, despre cum fu unu pocnit, altu lovit, sa se zbarleasca si sa se socheze de nebunia momentului.

Unii o luara razna, se si vazura re-revolutionari!

… inteleg aceste lupte. Mitingurile ar fi trebuit sa fie pasnice. E legea sanatatii, nu chemare la razboi. Normal ca nu va convine ca nu mai aveti sanatate “gratis”. Care gratis bre? Contribuiti cu o suma si de banii aia primiti servicii medicale. Pai zici  ca nu-s multi bani; pai tocmai! de banii aia, repet,  primesti servicii medicale! Asta avem, cu asta defilam! Si atunci de ce te plangi de starea precara a sistemului sanitar? De ce nu ii sustii progresul? Tu crezi ca sistemu’ sanitar e ca Iisus cu painile? Din putin, face minuni? Ast exemplu ii dat ca sa intelegi tu cre(s)tine cum sta treaba.

…accept violenta la mitinguri. Cred ca in cazul asta uitarati care fu scopul pentru care iesirati din casa. Ca tot romanu’ care gaseste oricand un motiv sa o arda aiurea, in loc sa puna osul la treaba, si voi in lipsa de adrenalina si de importanta de sine, iesiti oricand si oricum (si ilegalitate, nu conteaza) sa protestati, sa socati cetatenii cinstiti , prin lipsa de coloana vertebrala, de bun-simt si verticalitate. De ce nu faceti mitinguri tematice, macar sa stie lumea pentru ce injurati, va bateti ca chiorii cu jandarmii. Voi v-ati dat seama ce alegeri politice ati facut si acum nu puteti sa va revarsati frustrarea asupra propriilor persoane (ar fi absurd, nu? de neindurat) si iesiti ca oile in strada sa-l injurati pe cel pe care acum cativa ani il pupati si-n dos! Pentru ca v-au luat ochii cu minciuni frumoase si promisiuni utopice. Nici macar nu cred ca realizati pentru ce luptati; voi nu vreti decat sa-l injurati pe Basescu… Repet: de ce nu faceti mitinguri tematice? Azi il blagosloviti pe Basescu, maine protestati pasnic pentru legea sanatatii, poimaine iesiti in strada impotriva eutanasierii cainilor comunitari. Caini care impart purici si capseaza membrele trecatorilor nevinovati, cel mai adesea, la ceas de seara. Caini care consuma un buget enorm; cel putin pe hartie. Asta daca nu cumva , vreunui novice de la primarie, dornic de promovare, ii va veni ideea cu pisicile comunitare, cu sobolanii comunitari, cu ramele comunitare etc. Si-atunci sa vezi sport national: iesitul in strada.

Dar e un risc pe care tre’ sa ni-l asumam. Si daca vine Brigitte Bardot cu boticul ei botoxat, nu are decat sa-i pupe sub coasa si sa-i infieze ea.

… nu cred in solidaritatea voastra! Pentru ca mi-ati dat motive sa o fac. De muuulte ori. Da, ma refer strict la specia vesnicului nemultumit, obtuz, amator si profesionist de circ, cel caruia ii lipseste nepretuita coloana vertebrala. Sa  dau un exemplu. Acum un an, 31 decembrie 2010, faceam ultimele cumparaturi de maruntisuri de la Cora. Eram insarcinata in luna a 8-a. Ditamai burta. Cu bun simt m-am asezat la cea mai scurta coada, cea de la casa de gravide. Nu m-am bagat in fata…cu toate ca as fi putut. Dar cunoscand specia amintita de mai sus, mi-era teama tocmai sa nu dau de ea, tocmai acolo, tocmai in ajun de 2011. O duduie din fata mea m-a vazut si s-a scandalizat ca stateam la coada la casa de gravide, fiind singura gravida de acolo. am protestat pentru ca stiam despre ce vorbeam, preferam sa stau in picioare 15 minute, decat sa-mi stric ziua. Si pana la urma am cedat, pentru ca se uita lumea la noi. Si ce credeti? Am trecut in fata a 5 babute si 2 neni. Fatala greseala. S-au scandalizat automat, m-au luat la rost, m-au injurat, umilit, blestemat. Cate nu mi-au auzit urechile. Printre care cea care m-a doborat a fost :”Bine va face Basescu, ca va ia indemnizatiile, sa nu mai aveti cu ce sa mai stati la coada!”… daca pana atunci ma aparasem prin scuze, desi nici nu aveam multe chestii in cos (dupa cum spusei, maruntisuri), mi s-a urcat sangele la cap, se invartea podeaua cu mine, m-am inrosit, ma uitam cand la casier, cand la agentul de paza care ignora scandalul si tot ce-am putut spune batranei :”sa va fie rusine pentru ca aveti parul alb degeaba!”. si-am plecat. Ravasita, dezamagita, socata. Tocmai batranica, cea careia Basescu ii taiase din pensie in acelasi an, tocmai aceeasi batrana care putea fi mama, bunica, aceeasi batrana care trecuse prin viata si prin greutati si  care se iesise in strada la protestul pensionarilor.

Da, toti sunteti solidari , cand va iese ceva din asta. Niste marunt, eventual.