De ce tu spui grena, iar el vede rosu

Prin acest articol, nu vreau sa iau painea de la gura revistelor glossy. A nu se intra in panica! Si nici sa dau sperante prea mari donsoarelor silfide avide sa intre in tainele marilor mistere lumesti: “10 pasi catre fericirea manuala, ghidul micii materialiste,numara-i  parul de pe piept si afli cum e in pat, cum sa pari femeia ideala, urmareste-i horoscopul si stii daca ti-e sortit , tratatul despre sex cu altcineva, secretul femeii amanta- gospodina- mama- menajera- secretara-doctor- psiholog- bucatar- iubita etc”.

Si nici nu vreau sa generalizez sau sa pic in ridicol cu eternele si extraexploatate diferente dintre barbati si femei, dintre Adam si Eva , reduse la albastru si roz (inainte de 1930, fetele erau imbracate in albastru, culoare delicata si gingasa, asociata cu pasivitatea si calmul, iar baietii in roz, culoare asociata cu energia si puterea. Mai multe detalii aici).  Nici sa perpetuez stereotipurile masculin-feminin.

E doar o constatare pe fondul experientelor cotidiene ale coabitarii/coexistentei cu sexul opus. In stilul meu

Asa, inveti sa vorbesti in limba culorilor vazute prin ochii unui barbat heterosexual, model clasic; renunti sa ceri prosopul “turcoaz” si strigi dupa  ala albastru, soliciti esarfa roz, nu “fucsia”, te vopsesti vopsesti maro, nu “capuccino”, alegi draperii rosii, nu caramizii, biblioteca e neagra, nu “wenge”.

El e un model clasic; singura paleta de culori pe care o recunoaste e  de la savana si pe aia doar dupa coduri. Cauza e chiar  explicata stiintific in nr. curent al revistei psychologies: “retina umana retine cam 130 milioane de celule in forma de con, care percep culoarea. Cromozomul X este cel care da aceste conuri. Femeile au doi cromozomi X, asta ar putea putea fi cauza”.

Desigur, sunt si exceptiile care nu vad mov, ci rosu+albastru, nu verde, ci parti egale de albastru+galben, pentru ei, portocaliul este o minune cromatica rezultata dintre uniunea rosului + galben. Si care-ti pot descrie tabelul lui Mendeleev dupa culori. Din exces de zel iti pot face profilul psihologic doar analizandu-ti machiajul.

De nepretuit este figura LUI: cand vine acasa dupa o zi obositoare si frustranta la munca si ca o sprintena caprioara ii sari de gat fericita ca-l vezi dupa 12 ore de absenta (asta in cazurile fericite, la inceputurile proaspete ale relatiei) sau (dupa caz)  satula sa-ti imparti CV-urile online, il astepti in bucatarie; nu cu mancare, ca doar nu ai invatat atata sa stai la coada tigaii, ci asteptand ca el sa zica ceva. Zambesti, te uiti staruitor in ochii lui, faci aluzii doar de tine intelese, iti treci mana prin coafura dramatic schimbata (parerea ta!), scuturi de 2-3 ori din cap si el te intreaba daca ai patit ceva. Nerabdatoare izbucnesti: cum, nu vezi nimic schimbat la mine? toata ziua m-am straduit sa schimb ceva la mine, sa arat bine, sa iti plac, sa nu te plictisesti! Si vezi ca sarmanul muritor se straduieste sa-ti fie pe plac, dar asta nu face decat sa te enerveze, doar e evident! Dar iubita, erai bine si inainte! sesizand pericolul o drege: imi place cum te-ai imbracat! Hotarata sa-l chinui in continuare cu intrebari inutile, prins in plasa ca musca de paianjen, il torturezi cu ochii-ti mijiti atinititi asupra-i si cu buzele-ti stranse, gata sa dezlantui cel mai negru cosmar vocal al bietei fapturi, dramatizand: stiam eu ca nu ma mai iubesti ca in prima zi;  nu imi dai atentie, nu mai esti tandru, nu apreciezi tot ce fac pentru tine, crezi ca totul ti se cuvine, nu …nu…nu….deja restul e zgomot de fundal. Te-ai pensat, nu? Esti foarte frumoasa!  dar tu , odata pornita, nu te mai opresti si…intr-un final, exasperat : Dar ce ti-ai facut?! cu colturile buzelor indoindu-se-n jos, ochii umeziti si inima franta : am schimbat cararea coafurii ignorantule! si pleci. pentru putin timp, cat sa-si traga omul sufletul, si revii pentru ca ti-ai amintit de toate greselile lui, de neatentia lui atunci cand ti-ai facut model de crizanteme pe unghii sau atunci cand ai schimbat balsamul de rufe. and it never ends. unless…

Inveti ca asa e el; dar tu ai observat cand si-a taiat unghiile de la picioare sau cand si-a smuls cele cateva minuscule fire de par de pe nas, care lui ii stateau ca un ghimpe in coasta? ai observat cand si-a schimbat gelul de par sau uleiul de masina? sau cand si-a spalat singur sosetele pentru ca tu erai prea ocupata sa-ti vezi de ale tale?

Tie iti place Kandia cu crema de zmeura de dinainte sa apara! Dar nu ciocolata aia mare, ci batoanele alea mici de ciocolata, umplute din belsug cu crema aromata; tu presupui ca asta iti va si aduce cand te intreaba “ce vrei sa-ti cumpar de la market?” si tu ii raspunzi “ce vrei tu iubi“. Si te trezesti cu o rulada cu crema de capuccino. Ii multumesti printre dinti si promiti sa-ti faci o lista cu ce-ti place si sa i-o pui in portofel. Si in mintea ta il spanzuri in piata publica pentru ca tu stii ca lui ii plac berea neagra si cremsnitul si negresa si alunele, si nu pierzi vreo ocazie sa-i faci pe plac chiar daca nu ti-a cerut. Ce nerecunoscator!

Binedispusa si debordand de veselie si tandrete, ii trimiti mesaje cu “te iubesc“, “mi-e dor de tine“, “ce-as vrea sa fii aici cu mine sa ne giugiulim, in loc sa fii la munca aia oribila” etc. Si drept raspuns primesti “si eu/si mie/si eu“. Si-ti juri ca nu ai sa-l mai suni vreodata si o sa-l privezi de mesajele tale dragastoase (slava domnului!ar zice el); dar te roade ca nu-ti observa lipsa si te hotarasti sa amani “tortura”: ma mai iubesti? eu da, spre deosebire de tine! speechless ) Si tu nu intelegi ca oricum el ar prefera sa fie oriunde, decat la serviciul lui frustrant si prost-platit! Ca te-ar aprecia mai mult daca l-ai intreba ce vrea sa manance diseara, daca nu l-ai agasa mereu cu intrebari  despre sentimentele lui si din cand in cand l-ai surprinde cu o seara romantica: sex, pizza, bere, somn. Prefa-te bucuroasa ca el iese cu baietii la o bautura tarzie; roade-ti unghiile pana se intoarce, dar nu-l mai suna din 5 in 5 minute ca strici tot farmecul despartirii dintre voi:)) Cum ar fi ca tu sa iesi cu fetele si in mijlocul conversatiei despre “nimicuri” si alte nimicuri sa te cheme acasa sub pretextul ca se usuca de dorul tau!

Daca as fi fost barbat, as fi fost un barbat intelegator; dar asa sunt o femeie care invata pe zi ce trece, cat de binefacatoare si fermecatoare sunt diferentele dintre mine si el. Chiar si alea de opinii.

Totul se explica stiintific ( desi inca te enerveaza ca  tu vorbesti cu el cand repara masina si-ti raspunde monosilabic), prin educatie (desigur, asta nu te face sa te simti mai bine cand el isi arunca sosetele in cosul pentru lenjeriile de pat, si nu in ala pentru sosete; altele ar spune “mersi” ca si le duce si pana la baie!) sau prin autoeducare sub influenta experientelor traite, insa toate acceptate si adunate la un loc, pot aduce beneficii unice, nu? propriile reguli, o complicitate intima infailibila; totul tine de comunicare si de curiozitatea de a descoperi.

De ce sa ramanem agatati in automatisme si etichetari, cand putem fi atat de frumosi impreuna, fiind noi insine si completandu-ne. Pornind de la premisa ca ne dorim asta, de la dragoste si respect, de la puterea de a ne depasi pe noi insine. Asta e lectia mea de viata.